Un mesaj special

Probabil viața mea putea fi altfel…Calea spre ziua de azi, când nu mai tolerez glume proaste pe seama lucrătorilor medicali, a fost lungă, cu multe încercări și piedici.Având 18 ani m-am angajat la spital. Secția era în reparație, eu și asistenta medicală de aceeași vârstă am fost lăsate de serviciu pentru a redirecționa pacientele în altă clădire.

A patra zi de muncă, în halat alb, mă vedeam deja foarte importantă.🙂Soneria suna des și noi cu seriozitate întâmpinam gravidele și le explicam că maternitatea temporar e în altă clădire.

Ziua era pe sfârșite când a sunat o femeie însărcinată fără însoțitori, care la explicația mea că aici e reparație m-a împins, a intrat, și a zis că naște acum. Asistenta care avea și ea 2 zile de lucru după școala medicală, m-a lăsat și a alergat să cheme medicul.

Eu rămân cu femeia, încerc să o liniștesc, că medicul va veni imediat.Dar ea îmi zice că are 6 copii acasă și știe că nu poate să aștepte…Pavel Constantin Lascu a venit într-un suflet. Multă vreme a făcut glume pe seama mea. Cică stăteam lipită de perete lângă femeia culcată pe saltelele noi, aduse recent, dar pe cearșaf steril din pachetul de naștere( asta l-a amuzat cel mai mult, numai de dimineață ne- a zis ce sa facem in caz de…)) cu copilil in palme și tremuram ca varga. La întrebarea de ce nu am tăiat ombilucul, am izbucnit în plâns.

Doi am am lucrat în această secție, îndeplineam tot ce mi se cearea fără să dau întrebări. Nu știu cum este în aramată, dar pentru mine acești doi ani au fost armată-disciplină. Dacă erai în tura de 24 de ore și nu venea schimbul, nu plecai și nu te plângeai că ești obosit sau că ziua ta de muncă s-a finisat. Era clar ca este nevoie de tine.

Aici am înțeles că vreau și cel mai important ca pot să-mi dedic viața acestei profesii.

Disciplină, Dedicație, Profesionalizm- aceste calități au fost și sunt un exemplu pentru mine.

Dacă e să mă gândesc, fiecare din acei lucrători medicali a pus un cuvânt, o literă în raspunsul meu la întrebarea: De ce medicina?!